Pe drumul catre o destinatie necunoscuta, intr-un autobuz prafuit asa cum gasesti multe pe drumurile tarii noastre(nu k s-ar merita sa pui un autocar mai bun la cate gropi am vazut..ma intreb unde sunt si ce pusca mea fac akm primarii care in campanie se tot lauda k vor repara drumurile de kkt din orasul/comuna/satul in care isi doresc postul de primar)…dupa cum ziceam,pe aceste drumuri prafuite, intr-un autobuz si mai prafuit am remarcat o femeie…cam la 30 si ceva de ani,blonda,opulenta,sani mari,buze puternic rujate… care vorbea cu colegul ei de bancheta despre drumurile din Italia,viata de acolo,bani, politica si altele…‘dame’ de-astea am mai vazut multe insa ce m-a frapat este k a vorbit destul de mult la telefon cu ‘puiul’ei, copilul ei,cu o dragoste si un devotament,cu o blandete si alinare in voce de neuitat…nu-l mai vazuse de 1 an…dar pentru un copil de 7 ani, un an reprezinta mult…Era bucuroasa ca s-a intors,bucuroasa ca-si va vedea copilul(despre sot tin sa precizez k nu am auzit-o…)
Uimirea mea si mai mare s-a produs cand a coborat intr-un sat parca uitat de lume din judetul Bacau…si i-am vazut ‘puiul’ pe fereastra…un copil pricajit,cu lacrimi in ochi care a sarit de gatul mamei sale…o imbratisare plina de dor,dragoste pura si emotie traita la intrensitate maxima…lacrimi au curs din ochii amandurora …si din ochii mei care privesau uimiti prin geamul autobuzului…n-am mai vazut de multa vreme o imbratisare asa puternica…
Am avut-o vreodata cu adevarat ?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment