Ce sa fac cu viata mea ?

Zilele se scurg si sentimentele se amesteca intr-o mare agitata…Sa ma intorc in trecut sau sa accept prezentul ?trecutul…il stiu prea bine si desi mi se explica k l-am vazut intr-o lumina distorsionata tind sa-mi mentin ideea si sa cred k il stiu prea bine si nu cred k s-ar schimba cu ceva pt k este trecut, el nu poate fi schimbat…plange in mine sufletul…imi este dor de trecut..dar nu as mai putea trai cu EL…ar fi ca si cum as regresa, ca si cum m-as minti pe mine insami pentru ca ma astept, sunt pregatita sa fiu luata prin surprindere dar trecutul il stiu prea bine si stiu k nu m-ar mai putea surprinde cu nimic.

Prezentul este asa greu de inteles…ce vrea de la mine ? m-am lasat entuziasmata, prinsa in mrejele dulcelui prezent,traiesc clipa,nu privesc in urma…dar…dar e greu, dulce-amar..pentru ca pur si simplu este vorba de necunoscut..un necunoscut pe care nu il cunosc si doar fusesem obinuita sa cunosc totul din trecut…speranta,incredere,emotie,vointa…toate mi le ofera prezentul dar totusi e al naibii de riscant…

Si mai sunt si niste urme a trecutului dar si a prezentului…niste urme care nu ma atrag deloc pentru ca pe de o parte stiu ce vor aduce,pe de alta parte nu stiu nimic si traiesc clipa…un melange deplorabil…

Am invatat in ultima vreme ca ma definesc prin alb sau negru…niciodata nu mai aleg gri…vreau totul sau nimic..nu mai vreau nimic usor concretizat,fara contur sau fara continut…stiu ca un cutit are doua taisuri …

Deci ce sa aleg ?Trecutul cunoscut sau Prezentul necunoscut ?Cum e mai bine pentru mine ?

Despre Viitor nu voi mai vorbi niciodata pentru ca stiu ca visele,idealurile se duc naibii la primul gand ce-mi vine despre Trecut sau Prezent…

Dragostea de mama…

Pe drumul catre o destinatie necunoscuta, intr-un autobuz prafuit asa cum gasesti multe pe drumurile tarii noastre(nu k s-ar merita sa pui un autocar mai bun la cate gropi am vazut..ma intreb unde sunt si ce pusca mea fac akm primarii care in campanie se tot lauda k vor repara drumurile de kkt din orasul/comuna/satul in care isi doresc postul de primar)…dupa cum ziceam,pe aceste drumuri prafuite, intr-un autobuz si mai prafuit am remarcat o femeie…cam la 30 si ceva de ani,blonda,opulenta,sani mari,buze puternic rujate… care vorbea cu colegul ei de bancheta despre drumurile din Italia,viata de acolo,bani, politica si altele…‘dame’ de-astea am mai vazut multe insa ce m-a frapat este k a vorbit destul de mult la telefon cu ‘puiul’ei, copilul ei,cu o dragoste si un devotament,cu o blandete si alinare in voce de neuitat…nu-l mai vazuse de 1 an…dar pentru un copil de 7 ani, un an reprezinta mult…Era bucuroasa ca s-a intors,bucuroasa ca-si va vedea copilul(despre sot tin sa precizez k nu am auzit-o…)

Uimirea mea si mai mare s-a produs cand a coborat intr-un sat parca uitat de lume din judetul Bacau…si i-am vazut ‘puiul’ pe fereastra…un copil pricajit,cu lacrimi in ochi care a sarit de gatul mamei sale…o imbratisare plina de dor,dragoste pura si emotie traita la intrensitate maxima…lacrimi au curs din ochii amandurora …si din ochii mei care privesau uimiti prin geamul autobuzului…n-am mai vazut de multa vreme o imbratisare asa puternica…

Am avut-o vreodata cu adevarat ?

trecutul,prezentul si viitorul...

Trecutul cu toate amintirile bune sau rele ne urmareste oricat de mult am vrea uneori sa scapam de el...sa incerci sa scapi de amintirile bune e ciudat pentru ca ele iti sunt dragi,sunt ale tale,iti sunt proprii,iti aduci aminte de ele ori de cate ori evadezi din prezent pentru a trai un pic in trecut...amitirile urate sunt greu de uitat si astea desi ai vrea uneori sa le dai naibii,sa se duca,nu ai nevoie de ele...dar fac parte din tine...poate ele ti-au dat mai multa putere sa traiesti in prezent decat amintirile frumoase...

Prezentul cu toate greutatile ce le aduce cu el...il traim pentru ca trebuie cu bune si rele....

Viitorul...pai sunt o fire cam optimista deci sper sa fie mult mai bun..sa-mi fie bine,sa fiu fericita,sanatoasa si tot tacamul...